Dedicare vs depresie


Nici nu stiu de unde sa incep. Aproape zilnic imi scriu sau ma suna prieteni care ma intreaba, printre altele, cum rezist intr-o corporatie, mai ales ca nu sunt genul carieristo-corporatist, cum de am energie si un tonus bun. Ca ei nu mai pot, ca lucreaza enorm, ca sunt deprimati sau depresivi, lipsiti de energie si fara chef de viata. Ca sunt pe punctul de a renunta, dar ce si cum sa faca, ca nu stiu sa faca altceva. De unde sa inceapa schimbarile, cand ei simt ca se duc din ce in ce mai jos si ca orice zbatere (a se citi decizie) nu face decat sa ii scufunde si mai rau.
Mi-a pus capac azi un vechi prieten care, la un suc amar de gref si o cafea cu zahar, mi-a spus ca el e inert, traieste pana la capat caderea, cu un soi de voluptate perversa (sunt cuvintele lui), nu e capabil sa genereze solutii, pentru ca nu stie altceva, toata viata lui in campul muncii a insemnat doar munca, program de dimineata pana noaptea tarziu, un om care la intrebarea “si ce mai faci in rest?”, raspundea sec si sincer: “dorm”. “Si in viata personala?”
”Care viata personala?” Acum cativa ani, cand il auzeam, izbucneam in ras amuzata, credeam ca exagereaza el just for fun. Astazi, cand marea companie pentru care a muncit zile si ore in sir s-a scuturat de el, s-a trezit ca nu stie ce sa faca: cu timpul lui, cu viata lui, cu el insusi. Are oferte, nu asta e problema, ci socul, dusul rece al trezirii: unde a fost pana acum, ce facea cand nu era la serviciu, unde sunt prietenii, cine este si ce ii place sa faca? Toate intrebarile astea sunt atat de bulversante, incat este incapabil, probabil pana nu raspunde la ele, sa isi canalizeze energia pentru vreun alt job.
L-am intrebat pe el, va intreb si pe voi toti: nu a(t)i auzit oare niciodata proverbul “nu-ti pune toate ouale in acelasi cos?” Si daca totusi le pui, se mai intampla, pazeste-l bine!
Diversifica. Cheia echilibrului interior, sa rezisti intr-un loc de munca aducator de venituri, mai putin de satisfactii interioare este sa muti centrul de greutate pe altceva: un hobby, un sport, prieteni, familie (cei care au copii, mai ales micuti, sunt fericiti-pot, gratie copilului sa intre intr-o lume paralela fascinanta, locuita de melci-codobelci, veverite, vrabii , chiote de bucurie si leagane colorate), dedicarea unei cauze (voluntariat, dezvoltare personala) etc.
Orice ar fi, ai grija si diversifica. Chiar daca te pasioneaza ceea ce faci si consideri ca acum e timpul sa tragi tare, sa devii cineva. Chiar si asa, nu iti pune toate ouale intr-un singur cos, nu fii atat de naiv.

Comentarii

Unknown a spus…
Cata dreptate poti avea....in special cu fraza care incheie articolul.
Anonim a spus…
Haide, Andreea...de unde alte variante? Când cardul de la corporaţie se umple serios la sfârşitul lunii, până şi piaţa se face prin comis-voiajor...
Anonim a spus…
Eu am invatat un singur lucru: serviciul e serviciu, viata personala e viata personala. Si trebuie sa coexiste. Iar viata personala va fi intotdeauna mai importanta. Nu as sacrifica nicicand timpul petrecut cu cei dragi ca sa stau sa muncesc peste program. Orele suplimentare sun ok doar daca intr-adevar este nevoie, pentru proiecte, ocazii speciale etc.
Altfel, oricat ai fi de bun, nu esti de neinlocuit si nu iti ridica nimeni statuie. Daca iti faci treaba cum trebuie, atunci ai si salariu bun si timp liber
Andreea a spus…
@Demaio-sunt variante...Sunt unii care muncesc cu disperare, ca sa uite, ca sa se vindece de vreo rana, este cunoscut rolul terapeutic al muncii, insa, fara echilibrau, masura, se cade in patologic...E trist.
Andreea a spus…
@activegirl-Sunt de aceeasi parer cu tine. Cred ca toti vor invata la un moment dat, insa unii trebuie sa dea cu capul de pragul de sus. Ce e trist, e ca datul cu capul de sus lasa urme .
Anonim a spus…
Nu! Ideea cu ouale in acelasi cos nu o stiam. Pe mine m-a marcat o idee dintr-un film. Eram in clasa X-a. Un tip spune: nu conteaza ce meserie voi avea, vreau sa traiesc frumos!
Ani de zile mi-am pus intrebarea "ce inseamna sa traiesti frumos?", si am incercat sa traiesc asa cum imi place: calatorind, citind si stand cu mine insami... mai putin agoniseala de bani :)
Anonim a spus…
multumesc ca ti-ai lasat adresa pe damaideparte, am acum ocazia sa te citesc mereu. :)
Andreea a spus…
@Rast-asa zic si budistii-urmeaza-ti bucuria: ce iti aduce bucurie, ce iti potenteaza focul interior..
@Elena-esti oricand binevenita !