Iubire ratata

Miroase a lumanare in camera racoroasa. 
E mijlocul lui octombrie, un octombrie portocaliu, cu forma de gutuie coapta si miros de ceara. Nu stiu ce sa fac cu restul de octombrie...pana azi, m-am minunat de el zi de zi, tarsindu-mi picioarele printre frunze. Rest de octombrie...iti amintesti cand ai vazut prima veverita? Erai sigur ca veveritele trebuie sa fie mai mari. Cat de mari? Nu stiai, dar sigur nu atat de mici !! Te-ai si suparat un pic. Nici greierii pe care i-ai vazut cateva luni mai tarziu, la tara, nu trebuiau sa fie atat de mari, ci muult mai mici. Incepuse sa ma amuze sa descopar lumea cu tine, sa o reasez in sufletul tau in marimile si formele potrivite. 
Curios cum vedeai tu lucrurile… 

 "Da-mi un cuvant, un cuvant pe care sa-l car cu roaba!" mi-ai cerut odata. 

Era sfarsit de august atunci….de parca ar mai conta. Un cuvant pe care sa-l cari cu roaba!….Hmmm!!! Ce cerere mai e si asta?! Venind insa din partea ta, nu mai ma mira atat de tare. M-am purtat firesc, am continuat sa merg incet prin aerul cald impregnat de mirosul pielii tale, m-am purtat de parca as fi stiut dintotdeauna ce este un cuvant care poate fi carat cu roaba. 
Am tras cu coada ochiului spre tine, sa vad daca mai ai rabdare cu mine sa gasesc un cuvant numai bun de carat cu roaba. Studiai ca un copil o frunza cazuta pe jos, una pe jumatate ingalbenita si pun pariu ca atunci ai aflat ca frunzele cad si fara sa fie moarte cu totul. Sau poate stiai dintotdeauna totul despre lucrurile astea, insa iti placea sa ma uimesti, da, chiar s-ar putea sa fie asa, imi amintesc cum izbucneai in ras aratandu-ma cu degetul: "Rasul, uite rasul!" "Care ras", ma incruntam eu. "Rasul tau, ai un ras aparte, un zambet de Nica prins la oala cu smantana". "Aha", am zambit eu. Se poate. Mi se mai spusese asta. 

 Nu stiu ce sa fac cu restul de octombrie. 
Atunci nu am gasit un cuvant pe care sa il cari tu cu roaba. Ti-am sugerat cateva: strugure, pamant, cometa, bizon, azbociment si altele. Niciunul nu parea demn de roaba ta. 

 A trecut ceva vreme de atunci. Calma, plata, fara ganduri, fara ploi, fara nimic. Fara intrebari, fara veverite si greieri si frunze care sa ne intrige. 

 Si deodata simt frigul din camera, mirosul de gutui coapte si de ceara. Nicaieri, in casa si pe-afara, aerul nu mai miroase a tine. A piele de copil. A trecut ceva vreme fara tine. Am gasit insa cuvantul de carat cu roaba. 
Unde sa ti-l trimit?...

Comentarii

Anonim a spus…
Ai găsit cuvântul de carat cu roaba?
Bun așa. Totuși sunt mai multe... și sunt încărcate cu suferință!

Mi-a placut!
burdibox a spus…
este un text-mangaiere. asta da efect!! sigur ca si vremea de afara are influenta ei :)
Anonim a spus…
impresionant, stii cum sa atingi unele 'corzi'
Andreea a spus…
Un zambet si o imbratisare pentru voi toti!
Anonim a spus…
Trimite-l la: 10ani@personal.ro
Pe curand,poate!
Mihaela a spus…
Frumos scris. Ca de obicei.
Costi Balan a spus…
Am invatat pe pielea mea ca in inima avem multe locuri in care asezam lucruri, oameni, evenimente, experiente, etc. Cateodata unul din acele locuri se goleste si ca intr-un balansoar, "inima" se dezechilibreaza. Ca sa echilibrez balanta asta fragila, complexa si complicata a trebuit sa pun altceva in loc. Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca ce doream sa pun in loc nu se potrivea cu "golul". Si a trebuit sa stau, sa inteleg, sa "vad" cum sa fac potrivirea. Ma uitam in urma si vedeam forma care a fost, pe aceea nu mai puteam sa o pun la loc, deorece odata scoasa restul s-au reasezat in inima mea si golul are alta forma. Unele lucruri golite/pierdute le-am repus si rearanjat dar in alta forma, in cea initiala nu mai incapeau. Ca sa incapa a trebuit sa le transform, a trebuit sa le fac sa evolueze la alta stare, cea veche avea locul ei, atunci, in tabloul din trecut. Acum este alt "tablou" cu alt loc, cu ceva ce am invatat intre timp, cu ceva ce m-a transformat intre timp, sunt altul. Asa ca, ca sa pun ceva ce am avut intr-o stare noua a trebuit sa fie diferita de cum a fost, m-am schimbat si eu si nevoile mele intre timp. Daca nu a mers, am cautat ceva nou care sa se potriveasca in acel gol. Dar in ambele cazuri m-am eliberat de cate ceva, de acel ceva care ma ancora prea tare in trecut si nu ma lasa sa vad ca acum este alt "tablou" cu alt eu, cu alte stari, cu alta experienta si alte dorinte.
Am citit acum un "tablou" foarte frumos zugravit de tine si mi-am adus aminte de ceea ce ti-am scris mai sus. Este un mesaj cam lung dar tu scri frumos si ii faci pe oameni sa se uite la propia lor colectie de "tablouri".
Andreea a spus…
Este destul de dificil cand se reconfigureaza tabloul...pentru ca ai senzatia ca te schimbi dramatic..Pe de alta parte, prin orice schimbari am trecut-si la viata mea am schimbat multe-scoli, orase, oameni, bunici etc- efectele au fost benefice pana la urma-am devenit o idee mai inteleapta, s-au mai rafinat simturile. Rabdare sa avem cu noi....in rest, se aseaza ele toate..
Unknown a spus…
Oare nu e cam dur titlul?(”Iubire ratata”)..eu asa zic..prea taios suna.
Anonim a spus…
"Rabdare sa avem cu noi....in rest, se aseaza ele toate.." e greu tare
Un lucru imi amintesc de la dirigintele meu din liceu : "Cultiva-ti rabdarea!" nu am inteles atunci, credeam ca bate campii
De multe ori grabesc un lucru, o situatie si imi iese prost si iar imi dau cate una "daca aveam putina rabdare luam alta decizie, ziceam altceva, faceam altfel" :)
Andreea a spus…
@Marius: uneori ne intalnim cu ...muguri de iubiri, care au potentialul sa infloreasca, sa se dezvolte, alteori insa ii nimicim, ii pierdem din varii motive.
M-am gandit, recunosc, la multele posibile iubiri pe care le-am ratat...Nu mi se pare asadar un titlu prea dur..
Tu ce titlu ai fi dat povestii? Chiar vreau sa stiu.
Unknown a spus…
Mai in ton cu firul istorisirii(parerea mea!) ar fi un titlu care sa sune (sau macar sa contina) cam asa: *un cuvant pe care sa-l cari cu roaba*. Mi se pare destul de intrigant, se repeta de cateva ori, starnind curiozitaea cu privire la continutul povestii. Insa nu cred ca am reusit sa inteleg exact ce sens poarta expresia cu pricina; dar poate ca acest lucru confera acea specificitate necesara. Mie asa imi pare..sau asa e?