Povestea Olgai mi-a adus lacrimi in ochi si a reinviat amintiri vechi. Nu-mi amintesc cati ani aveam -poate in prag de adolescenta, insa imi amintesc ziua-era insorita si zeci de copii se jucau intr-o curte. Nu era o gradinita, cum crezusem initial. Era un orfelinat. Nu imi amintesc cum am intrat in curte, cum i-am cunoscut, cred ca am vorbit cu ei prin gard si apoi m-au chemat in curte.
Am mai degraba flashuri-fiecare deget de la mainile mele era prins de cate un copil. Unul imi zicea mama. Ma vad in biroul directoarei, ma vad jucand un joc cu ei, ne tineam de mana si ne invarteam in cerc, simt mirosul de urina sau de tocana, le simt degetele inclestate de degetele mele, le vad ochii...Mi-am petrecut mult timp cu ei. E ciudat ca nu imi amintesc cu claritate...Imi amintesc ca la un Craciun, dupa ce am mancat cu ai mei de dimineata, m-am imbracat si m-am dus la ei. Mi s-a dat voie sa ies cu cativa copii (unul avea sida, mi s-a spus sa fiu atenta sa nu se raneasca si sa curga sange). I-am dus in Oraselul Copiilor. Nu stiam ce este sida. Imi amintesc julitura insangerata din palma copilului bolnav, cazuse, era polei pe strazi, determinarea cu care l-am sters cu batista mea.
Ce vremuri ciudate...Eram eu insami un copil!
Cat de convingatoare sa fi fost sa ma lase sa ies cu ciopor de copii dupa mine? Ce element era in alcatuirea mea atunci si l-am pierdut? Stau departe acum de orice mi-ar putea provoca suferinta. Simt ca nu pot sa o duc, pur si simplu. M-as frange. De ce am uitat atatea detalii? Am suferit oare la un moment dat si ma protejez? Iubirea mea de atunci pentru ei a fost o picatura intr-un ocean de mizerie si singuratate ori chiar a ajutat cuiva? Nu am raspunsuri. Cum nu am raspuns la intrebarea: cum poate o mama sa isi abandoneze copilul? Cum poate manca, cum poate dormi, cum poate trai departe de pruncul ei?
Doar sperante.
Premierul Dacian Ciolos a declarat ca in 2020 spera sa nu mai existe copii institutionalizati.
Sper ca toti sa isi gaseasca locul in familii iubitoare. E un vis, stiu, dar nu ma pot opri sa nu fantazez.
Comentarii
E foarte trist ce se intampla cu acesti copii, acum in 2016, o lege prost facuta, niste functionari nemotivati, nepregatiti si insuficienti...toate duc la condamnarea a mii de copii la o viata fara familie.