Adio, covrigi


Una dintre marile mele bucurii ca freelancer este ca am timp sa gatesc pentru mine, sa testez retete noi, simple in esenta, dar delicioase. Cand trec pe langa o covrigarie, zambesc-am spus cu ani in urma: adio, covrigi. Bye bye eugenii. Adio, cascaval pane si piure tare si nesarat ori supe dubioase de morcovi - mancarea mea obisnuita intr-o zi la birou. Rareori reuseam sa imi aduc ceva de acasa....Optiunile mele ca vegetariana erau extrem de limitate la cantina, asa ca....mancam... chestii. 


Cand sunt in sala de curs, problema e rezolvata-o cafea dimineata si un suc proaspat, la pranz o banana ori un mar si gata. Nu pot sa mananc altceva cand am cursuri. 

Cand lucrez de acasa, ca azi, caut sa diversific si sa experimentez. De dimineata am savurat infulecat o salata inspirata de o reteta a Elenei Nita Ibrian-plina de culoare, o combinatie surprinzatoare de gusturi, cruda si sanatoasa. Se face cu dovleac crud si morcovi, dati pe razatoare, varza murata, marar si putin ulei de masline. Este incredibil de buna si tonica si este a doua oara cand o fac. 

La pranz broccoli la cuptor, gratinat cu parmezan si smantana, gatit fara oua si ca desert salam de biscuiti fix cum il facea mama in copilarie (l-am comandat pe acesta, nu l-am facut eu). 

Diseara- ciorbita de legume,  preferata copiilor mei, cea cu sfecla rosie si ghimbir-ii zicem "hora vitaminelor" si avem prieteni abonati la ea-ori isi fac drum pe la noi cand o avem, ori o fac si ei dupa reteta noastra. 


Zilele acestea tihnite, cand imi stabilesc eu ritmul, cand am ragaz sa citesc, sa vad un film, sa mananc ceva bun, sa lucrez cat si cum vreau, caci eu imi stabilesc dead-line-urile, zilele acestea de singuratate asumata sunt zile care ma fac sa ma simt binecuvantata si privilegiata. Visam la ele candva...si acum iata-le. Recunoscatoare. 






Comentarii

Laura a spus…
Adio covrigi, adio kg nedorite!