luni, 5 decembrie 2016

Draga fetita,

Draga fetita,

Tie Mos Nicolae iti va aduce o papusa cu ochi mari, albastri ca cerul si parul roz. 
Am ales-o asa, ca sa te invete sa fii limpede si senina, dar si indrazneata si curajoasa. 
Imi place sa cred ca ai cam varsta fetitei mele. O cheama Miruna pe fetita mea, are trei ani si iubeste jucariile. Oricand te vei intalni cu ea, ea va avea in manute ceva. O jucarie mai mare ori mai mica. Niciodata manutele ei nu sunt goale, nici pe strada, nici la masa, nici in pat, la somn. 

Draga fetita, imi place sa imi imaginez ca ii vei da acestei papusi un nume potrivit si ca vei gasi in ea o mica prietena, careia sa ii incredintezi secretele si visele tale. 
Iti trimit cu aceasta papusa si dragostea mea si a fetitei mele. Sigur te-am iubi daca te-am cunoaste si in tine, fetita mea ar putea gasi o prietena. 

Iti dorim sa cresti frumos, inconjurata de dragoste si frumusete!

Andreea&Miruna





Multumiri pentru oportunitate, Centrul Comercial Auchan Drumul Taberei si tie, Ana!

duminică, 4 decembrie 2016

Am primit mail de la Mos Nicolae! (P)


Eram la Brasov cu copiii, ii pregateam pentru somnul de dupa amiaza, cand am deschis mail-ul pe telefon. Probabil am facut ochii mari, caci Vladi m-a intrebat imediat ce citesc. Incredibil, a fost tot ce am putut spune. Hm, asta ai spus si la masa cand a inceput sa ninga cu fulgii aia mari, a marait Vladi la mine. Fusesem cu telecabina sus pe Tampa, ne leganase vantul bine de tot, apoi am coborat infrigurati si flamanzi si ne-am oprit direct in Bistro de l'Arte, la cea mai buna masa din tot bistro-ul-cea de la care ai vedere spre P-ta Enescu. Frezii colorate pe masa, manusi si caciuli ude, muzica in surdina si afara tocmai incepuse sa ninga cu fulgi mari, pufosi. Simteam ca ametesc de bine ce era, asa ca da, posibil sa imi fi scapat un incredibil de frumos....:-) 

Vladi si Miruna la Bistro de l'Arte

De data asta, primisem un mail de la Mos Nicolae. Incredibil, stiu. Asa am zis si eu. Ei bine, Mos Nicolae m-a poftit sa imi las pe 5 decembrie ghetele lustruite la Centrul Comercial Auchan Drumul Taberei si sa ma intorc sa le iau pe 6 decembrie pline cu daruri. Incredibil, stiu. Am mai zis? Ok, pentru ca si Vladi a zis cam acelasi lucru: nu cred asa ceva! Mos Nicolae scrie mail-uri? Vreau si eu mail! A primit scrisoarea mea? De ghetele mele n-a zis nimic? O sa iti mai aduca si acasa ceva? Abia l-am adormit. Sper in secret ca imi va lasa ceva si in ghetele nr 2, cele de acasa.....

Pentru ca mailul Mosului era cat se poate de clar, pe 5 decembrie am sa ma duc la Centrul Comercial Auchan Drumul Taberei cu ghetele lustruite si le las in zona de pop-up de la etajul 1 a Centrului Comercial Auchan Drumul Taberei. Stiti ceva? Zilele trecute am vazut intr-o librarie in Bucuresti papusile Aradeanca, papusile copilariei mele. La Brasov, intr-o vizita, gazda noastra i-a dat Mirunei o astfel de papusa sa se joace cu ea. Luni am sa ma opresc sa cumpar o papusa pe care am sa o las langa ghetele mele. Il rog pe Mos Nicolae sa o ia si sa o ofere unei fetite. Stiu ca asa va face, nu ma va refuza. 


Imi place la nebunie sa primesc, insa si sa daruiesc. Acum doi-trei ani, am trimis unei fetite din Jaipur, India o papusa blonda. Fetita si papusa sunt nedespartite. Primesc uneori poze cu ele doua si mereu, cand le privesc, imi simt inima inundata de caldura si bucurie. Poate cu fetita si papusa pe care o voi lasa langa ghetele mele nu voi primi poze, insa imi voi imagina bucuria ei. Ori de cate ori voi purta ghetele rosii pe care le parchez luni seara la Centrul Comercial Auchan, imi voi aminti de acest lucru si voi simti bucurie si caldura. 


Stati pe aproape, am sa va arat poze. Ce credeti ca imi va aduce mie Mosul? Sper ca nu o nuielusa!


Multumesc, Ana


miercuri, 30 noiembrie 2016

Sunt mijlocie, deci echilibrata



Kris Radish si Cliff Isaacson, in cartea lor Influenta ordinii nasterii sustin (nu numai ei, de fapt) ca faptul ca esti copil unic, fratele/sora mai mare, mijlociul sau mezinul isi pune puternic amprenta asupra caracterului tau. Prima oara am auzit despre asta de la psihologul Anda Pacurar.

Eram la un workshop si ea ne-a cerut sa ne grupam in echipe. O echipa era formata din copii unici, alta din frati mai mari, alta din mezini, alta din mijlocii. Cu totii aveam de pregatit o petrecere cu un buget dat. Apoi, am prezentat modul in care am ales sa se deruleze petrecerea si modul in care am organizat-o. Ceea ce a rezultat a fost grozav, practic se verificau rezultatele studiilor psihologice care spuneau in felul urmator: primul nascut are calitati de lider, este realist, organizat, pragmatic, atent la detalii, eficient. Este perfectionist si ii displac surprizele. Mijlociul este maleabil, adaptabil se intelege bine cu toata lumea, generos si impaciuitor. Are reale aptitudini de negociator, cu atat mai mult cu cat nu agreeaza conflictele. Analizeaza lucrurile din mai multe puncte de vedere si ia in calcul si ce ar putea merge bine si ce nu, venind cu planuri de rezerva. Mezinii sunt sociabili, prietenosi, se integreaza usor, le place sa riste, dand uneori dovada de lipsa de maturitate, se plictisesc repede, au nevoie de multa atentie.Va ramane mereu un pic copil. Cam dezorganizat, obisnuit sa depinda de altcineva. Copilul singur la parinti este matur, echilibrat, constiincios, isi asuma responsabilitati. Fiind unica speranta a parintilor lui, el trebuie sa reuseasca. Poate fi egoist, nefiind obisnuit sa imparta nimic-camera, jucariile, banii de buzunar sau afectiunea parintilor. Mai multe aici

Atunci cand se formau echipele, imi amintesc ca eu si un baiat, V., am avut momente de ezitare, lucru care a atras atentia psihologului-cum adica, voi nu stiti al catelea sunteti nascut? Mda, pai stiu, dar soarta a vrut sa joc toate rolurile in viata mea de copil-am fost mezina, nascuta la 4 ani dupa fratele meu, Dan. Am jucat rolul acesta cativa ani. Apoi, parintii au divortat. Dan cu tata, eu cu mama. Inca cativa ani, copil unic. Apoi s-a nascut sora mea, asa ca m-am trezit copilul mai mare. Peste ani, ne-am reunit, eu devenind mijlocia, intre Dan si Cristina, fratii mei….Asa ca se explica ezitarea mea initiala. La V. situatia era un pic comica-avea 20 de ani cand s-a nascut fratiorul lui, despre care spunea ca este “cantitate neglijabila”, deci el intra in echipa unicilor sau a fratilor mai mari?

Desi uneori, la prima vedere, greu poti gasi, ca si copil, avantaje in divortul parintilor, iata, ca peste ani, se reliefeaza tot felul de beneficii insemnate. Rolurile pe care le-am jucat, intai ca mezin primii ani din viata, apoi alti cativa ani copil unic mi-au adus o baza emotionala sanatoasa, afectiune, libertate si atentie. Rolul de copil mai mare, incepand cu varsta de noua ani - m-a responsabilizat, m-a maturizat, mi-a dezvoltat spiritul pedagogic si matern, si acum, de ce nu, terminand in echilibru, ca si mijlociu, capabil sa inteleaga toate taberele si sa medieze intre ele.

De curand, mi-a spus cineva in pauza unui curs ca simte ca am in mine un nucleu echilibrat si puternic-iata acum si geneza lui…Asa mi-am amintit de jocul propus candva de Anda, cu impartirea pe rolurile din familie.

Inteleg ca mai este o carte interesanta pe acest subiect: Ordinea nasterii. Ce spune pozitia din familie despre caracterul tau, Linda Blair. Nu am citit-o, insa daca o gasiti si aflati detalii interesante, povestiti-mi si mie.

Voi ce rol jucati? Ce v-a adus, cu bune si rele? Credeti ca este importanta ordinea aceasta, adica ne ampreteaza atat de puternic felul de a fi? Am in minte pe cineva drag, copil unic, nascut si la oarece etate a parintilor, rasfatat si obisnuit sa primeasca totul usor. Eram cu toii in casa unui prieten si taiam un pepene. Unicul nostru a decupat frumos miezul cu aerul cel mai firesc din lume si se pregatea sa il savureze, in timp ce noi ne uitam perplecsi. Imi amintesc ca l-am aparat atunci, intelegand brusc ca omul toata viata lui primise miezul rosu, fara samburi...Nu era rau intentionat sau bruta egoista cum ii tipau prietenii nostri, ci doar...copil unic. 

Prietenii pot tine loc de frati mai mici sau mai mari? Pana in ce punct? Adica, ce nu te invata fratii, te pot invata prietenii, cum s-a intamplat in povestea pe care v-am spus-o? 

Imi mai amintesc de I., o alta prietena, careia i-am oferit intr-o seara de iarna o portocala. Ea una, eu una. Mi-a spus mai tarziu ca a fost prima portocala din viata ei pe care n-a impartit-o cu nimeni, mai ales cu sora ei, asa cum se intampla in familie. Si nu pentru ca nu aveau doua portocale, ci pentru ca asa fusese educata. 

Acum ma intreb-oare eu am reminiscente puternice din perioada mea de unic? ...sau ma activez pe roluri, in functie de contexte? Stiu doar ca nu imi trecuse prin cap sa desfac doar o portocala...si sa o impart!

PS Mie, rolurile jucate mi-au adus si o doza sanatoasa de egoism. :-)

marți, 29 noiembrie 2016

Idei despre fericire

Cat s-au copt la cuptor cele patru felii de dovleac (servite cu scortisoara, nuci si miere) am ras cu Sophie Scott, apoi am mai cercetat putin fericirea. 

Cautatori inascuti de placeri, suntem fericiti cand suntem in flux, cand suntem impreuna cu alti oameni, cand suntem activi, cand facem sport ori sex, cand ne concentram asupra celor iubiti, cand invatam ceva nou ori ajutam cuiva etc. 

Cat de priceputi suntem sa ne sporim fericirea? , intreaba Nancy Etcoff, cercetator in stiinte cognitive. Eu una incep sa ma pricep din ce in ce mai bine. Cred ca merge mana in mana cu autocunoasterea, cu acea cunoastere de sine care vine din observare si experimentare directa, din intrebari, din trait. Multi credem ca stim despre noi, insa, in realitate, pusi in fata unor situatii diverse, reactionam in feluri care ne bulverseaza si care nu se potrivesc cu ce credeam despre noi...Cum am putea fi priceputi deci la a ne spori fericirea daca nici nu ne cunoastem? Genele noastre joaca si ele un rol in fericirea noastra, insa procentul este cam de 50%, spun specialistiii. Restul, sta in puterea noastra. 

O problema majora care, poate a sporit nefericirea noastra, spune ea, a fost concentrarea noastra pe eu, nu pe noi, ori noi suntem fiinte interconectate, avem nevoie unii de altii. "Singuratatea nu este un lucru obisnuit pentru oameni", sustine Nancy Etcoff. In paranteza fie spus, aceleasi adevaruri le sustine si Cabala-vorbim despre NOI, despre unitate si conexiune, ca si cale de a ne salva si de a creste, nu despre EU care ramane solitar si in mizerie.


Oamenii în mod deosebit sunt fiinţe imitative. Imităm aproape din secunda când ne-am născut. Acesta este un copil de trei săptămâni. Dacă scoţi limba spre el, copilul va face la fel. Suntem fiinţe sociale de la început. Chiar şi studiile de cooperare arată că la cooperarea dintre indivizi se aprind centre ale recompensei în creier. O problemă pe care a avut-o psihologie e că, în loc să privească această intersubiectivitate... sau importanţa creierului social la oamenii care vin pe lume neajutoraţi şi au nevoie enormă de celălalt...ei s-au concentrat asupra sinelui şi stimei de sine, nu relaţia eu-altul. E mai mult "eu", nu "noi". Şi cred că a fost o problemă majoră care e contrară biologiei şi naturii noastre şi nu ne-a făcut deloc mai fericiţi.

Despre trairile negative spune ca sunt foarte puternice. Practic, pentru o singura remarca negativa trebuie sa venim cu alte cinci pozitive, pentru a-i contracara efectul. 
Urmariti-o pe Nancy Etcoff:


video

Mini colectie de experiente care ung sufletul

Citisem mai demult povestea unei doamne care avea peste o suta de ani. Fusese intrebata care a fost secretul longevitatii ei si ea spusese ca indiferent ce s-ar fi intamplat, ea a cautat sa aiba parte de minim trei experiente care "sa o unga pe inima". 

Tare mi-a placut expresia si tare mai imi place sa imi simt si eu inima unsa cu tot felul de experiente. Deja doua lucruri mi-au uns mie inima azi, pana la ora aceasta. Vladi de dimineata, cand a iesit din casa sa mearga la scoala, a respirat adanc si a zis: ce frig bun! Educatia mea da roade, ii invat sa iubeasca si sa accepte toate anotimpurile, cu firescul si desfasurarea lor de forte. El iubeste iarna, iubeste Craciunul mai mult decat oricine in casa noastra.

A doua experienta mi-a uns inima chiar adineauri, inca picura miere in sufletul meu:
Cami, doamna care ne ajuta la curatenie, vorbeste cu infinita tandrete florilor mele. Cum a urcat sa se schimbe, a dat cu ochii de leandrul adapostit in casa. Mai, frumosule, cat te-ai inaltat tu! Ce mare ai crescut! Apoi a mutat o floare sensibila de pe pervaz-ia uite, tie nu iti place curentul, ai frunzele reci, frumusete! Si ce de boboci, ai sa faci flori albe, asa-i? Si tu ai inflorit, bravo! Si tot asa. 

Am toate florile inflorite sau imbobocite, cred ca toate se scalda in caldura si iubirea acestei inimi care le dragaleste asa, o data pe saptamana!


Să învelești ziua care urmează
într-o rugăciune
fie ea și simplă
la mulți ani să fim sănătoși bună ziua
să aperi ziua subțire de ce i s-ar putea întâmpla rău
să nu se rupă
să nu se lovească să nu se lovească să nu se lovească.
Să te învelești într-o rugăciune
fie ea și simplă ca bună ziua
ca-ntr-un costum de super(wo)man.
Să te ascunzi într-o rugăciune ca-ntr-un buncăr.
Să te ascunzi într-o carte ca-ntr-o rugăciune
să te ascunzi într-o dragoste fie ea și sfâșiată
fie ea și neîncepută
ca-ntr-o carte
ca-ntr-o rugăciune.
Ioana Pârvulescu/ Super(wo)man

luni, 28 noiembrie 2016

Mosilor, iată câteva idei de cadouri

Vladi (băiețelul meu, 7 ani) ne întreabă des câte zile mai sunt până vine Mos Nicolae :-)

Îmi place să fac cadouri, mă pricep la asta și mereu mă bucur de bucuria celui care despachetează febril cadoul ales de mine. În perioada aceasta, lucrez la planificarea conferințelor și workshop-urilor din 2017, citesc, merg la sală, mă joc cu cei mici, văd filme și caut cadouri și surse de inspirație. 

Apropo de surse, iată ce minunății numai bune de strecurat în cadouri am descoperit eu:
Voi completa lista curand. 

1. Păpusi moi, "numai bune de îmbrățișat", zice creatoarea lor. Le găsiți aici.
Elfi si omuletii de zapada



2.  Bijuterii pebs, le găsiți aici.

3. Minunății ca cele de mai jos găsiți aici.

Coastere Christmas

                                      
Saculet personalizat
4.  Cărți frumoase de la Editura Creanga fermecată







5. Ciocolată caldă, cu rom ori cu mentă....

miercuri, 23 noiembrie 2016

Recunoscătoare

"Putem să muncim pe brânci. Putem să muncim până murim. Dacă nu muncim cu iubire, toată munca noastră este fără nicio valoare în ochii lui Dumnezeu."
                                          -Maica Tereza-


În munca mea este multă dragoste. Multa grijă. Multă speranță într-un mai bine și mai bun. Munca mea presupune travaliu, creativitate și dăruire. Presupune deschidere și vulnerabilitate. Presupune conectare și autenticitate. Presupune onestitate, franchețe și cultura bogată. Imaginație, ardere și poftă de joacă. Putere și echilibru interior. Greu și ușor la un loc. Nu mai știi unde se termină greul și unde începe ușorul. 
Până la urmă, nici nu e așa important. Ce este important e că pun multa dragoste. 

Mi-e drag instant de oamenii care intră în sala mea de curs. De privirile furișate prin care mă cântăresc, de modul în care mă provoacă, de cum mă privesc drept în ochi și mă susțin fără rezerve în nici o oră de la începerea cursului. Drag de glumele cu care sparg gheața, de tachinările, râsetele și poveștile lor. De întrebările, experiențele și rănile lor, la a căror vindecare și limpezire ajut și eu cu ce știu și ce pot. Mai ales cu dragostea mea. 
Nu se vede, dar se simte, sunt sigură. Altfel nu aș primi-o înapoi înzecită. 


marți, 22 noiembrie 2016

Care este strategia ta în conflict?


Astăzi și mâine ghidez participanții la cursul despre conflicte să îsi găsească o strategie proprie de gestionare a conflictelor interpersonale. 
Îmi doresc să abordez subiectul și pe blog. V-ar interesa? Dacă da, ce aspecte anume?










marți, 15 noiembrie 2016

Give this world good energy





Mereu am spus ca ne suntem datori sa fim bine. Echilibrati, iubiti, in bucurie, plini de energie proaspata, creativi, liberi, buni unii cu altii.


Vorbim mult despre poluarea industriala. Insa despre celelalte tipuri de poluare rar spre niciodata. Poate despre poluarea fonica, cea mai recunoscuta dupa cea industriala. Dar despre poluarea energetica ce ziceti? Nici nu stiu daca exista sintagma asta, daca nu, nu-i nimic, o lansez eu acum. 


Daca toate relele ar veni tocmai din cauza acestei poluari energetice? 

Indispozitii, ura, apatie, frici- (am citit undeva ca emotiile negative, frica indeosebi, emana un miros foarte urat-miros care nu este perceput de nasul uman, insa cainii, de ex, il simt din plin. De aceea se si spune ca in prezenta cainilor sa ne stapanim frica, ca sa nu ne latre/muste. Mirosul fricii noastre ii irita) toate perturba claritatea si frumusetea zilelor noastre. 

Daca am face tot ce putem noi ca de azi sa fim bine? In echilibru. Mai senini. Sa respiram adanc, sa ne ramanem fideli inimilor noastre si valorilor noastre reale, sa mestecam mai rar si mai cu grija mancare, stiri si informatii care ne suprasolicita si ne suprasatura. Ce s-ar naste in fiinta noastra, daca am crea inauntru un loc curat, aerisit? Ce fiinta noua, pura si transparenta s-ar ivi firav in not? 

Ar creste daca ar gasi acea energie buna, inlocuind omul invechit si greoi care suntem.

Daca vezi numai ce nu merge, uita-te in jur si gaseste ce merge.
Daca esti suparat pe cineva, pune-te in locul lui si vezi cum se vede de la el.
Daca nu ai mai facut de ceva vreme vreun bine cuiva, fa-l azi din toata inima. 
Daca nu ai zambit niciodata fara motiv, incepe de azi.
Daca te deprima vremea, ce ai putea face sa o indragesti? Nici tu nu esti zilnic numai zambet si lumina si cei dragi nu isi retrag iubirea lor, asa-i? Cu vremea de ce suntem asa cruzi?
Daca nu ti-a fost drag niciodata de tine, simte acum caldura in inima cand te gandesti la tine. Esti aici tu cu tine, fa pace.
Cine si cum ai vrea sa fii? Ce pas mic ai putea face azi ca sa te apropii de imaginea aceea? Cui ai putea cere ajutor, daca nu e ceva ce tine de tine?
Daca ai tendinta sa te plangi, musca-ti limba si gaseste azi un motiv de recunostinta.

Daca te temi de ziua de maine aloca zilnic timp sa iti imaginezi un viitor diferit, luminos. Cred ca suntem in asa fundatura, plictisiti si saturati de ceea ce putem cumpara cu bani, sclavi in corporatii si frustrati in adancul nostru si pentru ca nu visam. Mereu imi repet in gand-planeta noastra este la marginea unei galaxii, traim intr-un Univers fascinant, urias, de ce nu ne-am dori sa exploram? De ce ne pierdem timpul cu "gainarii" marunte, cu drame neinsemnate? De ce nu visam, de ce nu aspiram la mai mult, mai plin, mai frumos? De ce ne multumim cu atat de putin? De ce ne resemnam cu atata hotarare? De ce facem din drumul nostru de la nastere pana la moarte asa o poveste previzibila si seaca?

Du-te spre oameni. Nu exista nimic care sa ne incalzeasca pe dinauntru mai bine decat interactiunea cu alti oameni. Nu mai zic de lucratul impreuna pentru ceva mai mare ca noi....Stiu ca tendinta zilelor noastre este sa ne retragem sensibili si raniti din interactiunile cu altii, insa ...haideti, nu mai suntem copii, avem inimi mai curajoase si mai calite acum, putem insista...e atat de bine sa fii inconjurat de prieteni!






Si acel ceva, mai mare ca noi, in cazul acesta, este o energie mai buna si mai rafinata in lume. Adu-ti aportul azi cu energia ta buna. Fii bine, maxim de bine. Stop poluarii si scurgerilor de energie toxica! 

Urma - Buy me with a coffee