Demult, pe holul unui liceu, un profesor cu parul alb ii explica unei adolescente ca uneori Dumnezeu creeaza bijuterii, asa, ca ea. Doar ca intotdeauna, in crearea unei bijuterii, un pas il constituie topirea metalului si apoi modelarea lui. Dupa o vreme, Dumnezeu vrea o bijuterie si mai rafinata si topeste iar metalul....si apoi il remodeleaza intr-un noua creatie.

Asa am ajuns sa fiu recunoscatoare tututor incercarilor prin care am trecut-am stiut ca sunt in siguranta, ca nu ma pierd, ca sunt doar “topita”, iar si iar, pentru un rezultat si mai bun.

Datorez mult din ceea ce sunt azi acestor “topiri” pline de iubire.

2008 a fost pentru mine un an lung si....plin. Cu multe topiri si remodelari. Sunt insa recunoscatoare, pentru ca ma asteapta un 2009 magnific. Mugurii lui deja au imbobocit.

Comentarii

Anonim a spus…
andreea, mai toti oamenii trec prin aceste transformari.imi spunea cineva la un moment dat de duritatea diamantului,ca sa poate ajunge la acea duritate de care este cunoscut,a suferit foarte multe transformari si slefuiri,a trecut prin multe faze ale procesului tehnologic.

am inteles ca in 2009 astepti un bebe.sa fie intr-un ceas bun.al meu are deja 8 luni si intr-adevar este ceva deosebit.

la multi ani si un an linistit plin de lucruri marete.

adi irimciuc
Andreea a spus…
Multumesc, Adi! Da, 2009 e un an mai mult decat provocator, e un an in care practic ma resetez complet. Devin mama...cel mai dificil si complex rol din intreaga mea existenta.
Sa-ti traiasca pustiul! O sa te sun pentru consiliere daca voi fi in impas cu prichindelul meu.:-)