In primii ani ai copilariei, a trebuit sa fac fata multor greutati-discutiile aprinse ale parintilor mei, divortul lor, mutarea in alt oras cu mama si tatal meu vitreg, absenta fratelui meu mai mare care a ales sa ramana in casa tatalui nostru. Intelegeam ce se intampla. Eram foarte mica, insa intelegeam. Si mai intelegeam ca lumea este un amestec naucitor de urat cu frumos, de sublim cu sordid. Aveam un soi de luciditate care facea sa nu pot fi mintita de nimeni. Adultii imi vorbeau ca unui adult, imi explicau cum se vede de la ei si eu intelegeam, puteam sa vad intr-o clipita lipsa de optiuni si cruzimea alegerilor. Nu ii judecam, insa sufeream uneori. Atunci plangeam in tacere pana se ostoia durerea.
Aveam cam sase ani cand am cunoscut-o. Era colega mamei mele. Alura de balerina blonda, frumusica, inalta, zvelta, vesela ca o vrabiuta. Imi placea sa o privesc. Intr-o zi am auzit-o spunandu-i mamei mele ca am o privire atat de matura, atat de lucida, atat de...nu stiu cum, incat se simte intimidata in fata mea. O reduc la tacere. Era ultimul lucru pe care il doream! Vroiam sa se desfasoare asa cum era ea, o poveste vie, vesela, in miscare mereu..Ma intorc mereu la punctul acesta in viata mea, pentru ca stiu ca este momentul in care am ales. Pivirea mea a capatat si a pastrat pana azi luminite vesele, pentru ca am ales sa vad frumosul, bucuria, lumina in viata de zi cu zi si pentru ca vreau sa mentin vii aici, in lume, frumosul, dragul de viata, bucuria, lumina.
Lumea este duala. Orice aspect am lua in discutie, el are atat nuante pozitive, cat si negative. Nu este nimic intr-un singur fel. Totul este dual. Cand sunt intrebata de ce sunt asa optimista, cum de eman asa energie pozitiva , raspund ca sunt asa, pentru ca asta imi aduce cele mai mari beneficii. As putea sa fiu ...realista. Negativista? Lipsita de sperante? Resemnata? Ranita? Lucida? Spuneti-i cum vreti. Sigur ca as putea, chiar usor, caci am, ca sa zic asa, dotarea necesara: un ascutit simt al realitatii, lecturi bogate, cinism, luciditate, spirit critic de observatie, capacitate mare de analiza si sinteza . Si as avea si forta sa conving si sa motivez multi oameni sa vada lucrurile asa. Dar la ce mi-ar folosi? Sa imi fie urat sa traiesc? Sa simt mereu stres, tensiune, nemultumire, resemnare poate, regret, ura, dezolare, dezamagire, amaraciune? Ce fel de viata mi-as rezerva? O supravieturie in ape amare?
M-am angajat in schimb pe calea pe care nu umbla multi-sa fiu pozitiva, sa nutresc optimism, sa sufar de paranoia inversata si sa ii mai si invat pe altii cum sa faca sa simta gustul vietii traite din perspectiva aceasta.
„Problema este ca, daca ne blocam in acest unic model de gandire, cautand mereu doar aspectele negative, chiar si paradisul poate deveni un iad. Mai rau, cu cat ne concentram mai mult asupra aspectelor negative, cu atat pierdem din vedere orice aspect pozitiv, adica acele lucruri din viata care ne fac fericiti si ne propulseaza spre succes. Vestea buna este ca ne putem antrena creierele sa se concentreze pe gasirea aspectelor pozitive-acele posibilitati ascunse in orice situatie.Daca scanezi mereu lumea ca sa gasesti doar aspecte negative, platesti un pret important. Iti reduci creativitatea, iti ridici nivelul stresului si iti diminuezi motivatia si capacitatea de a-ti realiza obiectivele.„
Este o chestiune de exercitiu permanent, un dialog continuu pe care il port cu mine. Este foarte cald afara, transpir, simt cum ma topesc. Pot sa ingros randurile celor care se jelesc si sufera sau pot sa caut si sa gasesc beneficii. Transpir, ies toxinele, am sa dorm la noapte ca un prunc! Imi spun si surad. Sau ma gandesc la cat de bun va fi dusul, cat de reconfortant, cat de meritat. Car plase grele, simt ca mi se dizloca bratele din umeri. Imi spun: ce minune ca am maini! Ce bine imi prinde antrenamentul acesta, pun muschii la lucru si ajung si acasa cu cumparaturile. Bine ca nu sunt in Africa sa car apa sau saci cu orez sau capra pe umar kilometri pana la bordeiul meu!
Si asa mereu, cu orice lucru care tinde sa ma necajeasca la un moment dat.
Se numeste recadrare. Sau gasirea unui beneficiu sau mai multe.
In orice situatie m-as afla, este imposibil sa nu gasesc macar un beneficiu. Aleg sa ma concentrez pe beneficii, sa vad lucrurile din aceasta perspectiva, facand ca mai tot ce mi se intampla sa fie primit ca un dar. Si cand primesti daruri, manifesti recunostinta. Si practicand gratitudinea, eucharisteo, ajungi la bucurie...
Acest obicei, acest antrenament care mi-a intrat in sange alaturi de modul in care imi cultiv relatiile cu oamenii ma ajuta sa raman optimista, sa eman acea energie pozitiva pe care o remarcati atat de des la mine si care va aduce zambetul pe buze.
„Stiati ca studiile spun ca doar 25% din succesele la locul de muncă sunt determinate de I.Q?75% din succesele joburilor sunt influenţate de nivelul de optimism, susţinere socială şi abilitatea de a vedea stresul ca o provocare, nu ca pe o ameninţare.Dacă putem sa ne creştem nivelul pozitivităţii, creierele noatre sunt cu 31% mai eficiente decât daca ar fi negative, neutre sau stresate.Suntem cu 37% mai buni la vânzări. Doctorii sunt cu 19% mai rapizi, mai precişi la găsirea diagnosticului corect atunci cand gandesc pozitiv, faţă de negativ, neutru sau stresat.Dacă putem găsi o cale de a deveni pozitivi în prezent, creierele noastre vor funcţiona cu mai mult succes căci putem munci mai repede, mai mult şi mai inteligent. „
( Shawn Achor, aici)
Putem face acest lucru, invatand si practicand. Dopamina, care pluteşte în sistemul nostru când suntem pozitivi, are două funcţii. Nu doar ne face mai fericiţi, ci activează toate centrele de învăţare din creier, permiţându-ne să ne adaptam diferit la lume. Este stiut deja ca nu ceea ce se intampla in lume ne afecteaza, ci modul in care noi ne raportam la ceea ce se intampla.
Comentarii